Despre

MASAJUL MEDICAL

Masajul medical consta intr-o grupare sistematica de manipulari executate manual asupra tesuturilor corpului uman in scop terapeutic sau profilactic. Procedeele manuale ale masajului constau in alunecari, frictiuni, framantari ale tesuturilor moi (piete, sesut subcutanat, muschi, ligamente, tendoane, vase, nervi, etc.), manipulari ale segmentelor corporale sau lovituri ritmice, cu intensitate adaptata dupa obiective.

Desi masajul medical se poate aplica folosind anumite instrumente periferice, nimic nu se compara cu mana terapeutului deoarece aceasta dispune de terminatii nerfoase si o serie de receptori capabili sa sesizeze in timp real contractiile refleze ale muschilor, gradul de tensiune intramusculara, elasticitatea tesuturilor, diferite neregularitati anatomice, varice sau lipoame, etc. Procedeele de masaj se executa cu o anumita tehnica si intr-o anumita ordine, in functie de afectiuni si obiective. Pe langa masurile de igiena obligatorii se tine in permanenta cont si de specificatiile medicale. Exista o serie de afectiuni in care un masaj efectuat necorespunzator nu numai ca nu aduce efectele benefice scontate dar pot agrava mult starea pacientului (hernii de disc, lombosciatica, discopatii, spondiloza cervicala si multe altele).

Masajul medical poate fi partial (efectuat pe anumite segmente sau suprafete ale corpului) sau general (manevrele de masaj se adreseaza intregului corp). De obicei, un masaj partial dureaza intre 10 si 30 de minute, iar cel general nu trebuie sa depaseasca 60 de minute. Masajul medical necesita o buna pregatire a terapeutilor si este recomandat ca acesta sa fie practicat doar de catre kinetoterapeuti, un curs de masaj de cateva luni neputand oferi toate cunostiintele medicale necesare conceperii si finalizarii unui plan masoterapeutic complex.

Cateva dintre afectiunile in a caror proces de recuperare masajul medical este obligatoriu:
– leziuni ale pielii si ale structurilor continute de aceasta
– leziuni ale muschilor si ale tendoanelor
– leziuni osoase, articulare sau sechele ale acestora
– leziuni ale nervilor periferici
– afectiuni neurologice centrale
– afectiuni ale sistemului circulator
– afectiuni organice
– afectiuni ale aparatului locomotor

Principalele efecte ale masajului medical sunt:
– cresterea metabolismului bazal
– influentarea functiilor organelor interne afectate care se manifesta prin senzatii dureroase ale peretelui toracic sau abdominal (zone Head); actionand prin masaj asupra acestor zone se actioneaza reflex asupra functiilor organelor profunde
– indepartarea oboselii musculare
– imbunatatirea somnului si bunei dispozitii
– stimularea functiilor aparatului vascular
– stimularea functiilor aparatului nervos
– stimularea functiilor aparatului respirator
– imbunatatirea oxigenarii sistemului nervos central

 

MASAJUL SOMATIC

Masajul suedez, cunoscut si sub denumirea de masaj somatic, este considerat una dintre cele mai vechi terapii, fiind constituit dintr-o prelucrare metodica normala a partilor moi ale organismului in scop fiziologic sau curativ profilactic.
Tehnicile de masaj clasic suedez sau masaj limfatic practicate cu maiestrie, au efecte deosebit de benefice asupra sanatatii, conditiei fizice si aspectului general al corpului pacientilor de orice varsta.

Masajul clasic suedez asigura o functionalitate perfecta a organismului persoanelor aparent sanatoase, creste tonusul muscular si totodata relaxeaza sistemul nervos, stimuleaza organele interne si intretine starea de sanatate si echilibru psihic al pacientilor la orice varsta, prevenind astfel dizarmoniile functionale ce ar putea duce la o dereglare a sanatatii prin aparitia si instalarea bolii in sine.
Prin masajul adecvat, efectuat cu competenta sunt stimulate majoritatea functiilor corporale si a organelor si tesuturilor – pielea, muschii, tendoanele, nervii, glandele endocrine, organele digestive si sexuale, coloana vertebrala etc.
Datorita intensificarii circulatiei sanguine, a limfei si influxului nervos, se obtine o revigorare pregnanta a intregului organism, este ameliorata mobilitatea articulatiilor si ligamentelor, sunt stimulate circulatia sanguina si limfatica precum si metabolismul si se amplifica totodata eliminarea toxinelor din corp.

Tehnicile de masaj speciale au scopuri curativ-terapeutice producand vindecarea si ameliorarea unei palete largi de boli si afectiuni, unele dintre ele considerate incurabile in medicina clasica.
Dintre acestea citam cateva:
afectiuni ale sistemului osteomuscular – crampe si dureri musculare, recuperare motorie dupa traumatisme si fracturi grave, pierderea mobilitatii, entorse, luxatii, reumatism (artrite, artroze);
afectiuni ale sistemului circulator sanguin – circulatie periferica, arterite, hipotensiune si hipertensiune arteriala, ateroscleroza etc;
afectiuni ale sistemului nervos – paralizii si pareze, stari de stress si depresie nervoasa, insomnie, oboseala cronica, afectiuni ale coloanei vertebrale, nevralgii etc;
afectiuni ale sistemului endocrin – stari de oboseala generala, imbatranire prematura, disfunctii sexuale, somnolenta si absenteism, obezitate etc;
afectiuni dermatologice – riduri si imbatranirea pielii, celulita, tulburari de transpiratie, alopecie, edeme etc.

EFECTELE MASAJULUI TERAPEUTIC:
• stimuleaza centrii nervosi din piele dinamizând functiile organelor,
• accelereaza curentul limfatic si eliminarea rapida a rezidurilor toxice,
• dinamizeaza circulatia sanguina spre inima usurându-i munca,
• stimuleaza nutritia pielii si grabeste regenerarea celulelor,
• repozitioneaza muschii corpului recâstigâng starea de bine,
• regleaza secretiile glandelor endocrine, îmbunatatind metabolismul,
• intensifica schimburile nutritive si eliminarea toxinelor din corp,
• corpul devine calm si relaxat, dispar tensiunile si stresul.

Masajul terapeutic reprezintă utilizarea acestuia în tratamentul diferitelor afecţiuni, având ca obiectiv favorizarea proceselor de vindecare şi de recuperare funcţională: afecţiuni ale sistemului nervos periferic, afectiuni ale sistemul muscular, afectiuni ale coloanei, stres, oboseala, cefalee,etc.

Obiectivele masajului:

  • îmbunătăţirea circulaţiei sanguine şi limfatice cu activarea proceselor metabolice în membrele afectate
  • menţinerea troficităţii, a elasticităţii şi excitabilităţii muşchilor
  • combaterea edemelor
  • prevenirea tulburărilor trofice ale tegumentelor şi ţesutului celular subcutanat.

Masajul este stimulent, cu manevre energice.

 

REFLEXOTERAPIA

Reflexoterapia este componenta reflexologiei care se ocupă cu tratamentul prin masaj al punctelor reflexogene, diagnosticate ca fiind sensibile. În timpul masajului aceste puncte reflexe trebuie controlate în permanenţă pentru a nu se traumatiza zonele învecinate şi a putea face o evaluare corectă a deblocării cristalelor. Dacă nu se acordă atenţie acestor depozite din starea lor incipientă, se vor descoperi ulterior tulburări la distanţă, în zonele şi organele corespondente.

Factorii care determină, întreţin şi agravează depunerile toxice pentru organism, în zonele reflexogene sunt multipli şi depind de:

  • modul de viaţă prin alimentaţie, stare psihică şi stare mentală;
  • circulaţie sangvină insuficientă într-un anumit organ sau segment din corp;
  • bătăturile de la mâini sau picioare conduc la stază circulatorie zonală;
  • fracturile consolidate greşit şi/sau calusul vicios la mâini şi picioare, antrenează presiuni anormale pe vase şi nervi implicând perturbări circulatorii zonale, care, în timp, afectează organele corespondente prin insuficienţă circulatorie sau nervoasă;
  • folosirea de încălţăminte strâmtă şi incomodă care periclitează circulaţia sangvină la nivelul picioarelor;

Aceste depozite la nivelul zonelor reflexogene reprezintă acumulări de toxine ca de exemplu: acizi (urici, proteici), grăsimi toxice, oxalaţi de calciu, săruri şi alţi componenţi chimici dăunători organismului.

Când un organ prezintă o afecţiune, imediat zona reflexogenă corespunzătoare este înştiinţată şi reacţionează prin depuneri dureroase la o presiune cu degetul. Reciproc, o leziune ce afectează o zonă reflexogenă (ca în cazul încălţămintei neadecvate) poate influenţa negativ, în timp, funcţionarea organului corespunzator.

Masarea zonelor reflexogene afectate, pe parcursul mai multor şedinţe, îmbunătăţeşte substanţial circulaţia sangvină ajutând la transportarea depozitelor de toxine, spre sistemul excretor, precum şi la transportul de material nutritiv, plastic, hormoni şi anticorpi spre organe şi ţesuturi. Totodată sunt stimulate punctele reflexogene corespunzătoare sistemului nervos şi a celui endocrin, care,

activate fiind, vor contribui la buna funcţionare a întregului organism.

Masajul reflexogen acţionează în special prin stimularea circulaţiei sangvine şi activarea metabolismului la nivelul organului respectiv. Prin mecanisme specifice reflexe, neuroendocrine sau de altă natură are loc activarea proceselor de detoxifiere la nivelul organului respectiv. Prin aplicarea corectă a tehnicilor de masaj reflexogen, se obţine în final ameliorarea stării de sănătate şi chiar vindecarea unor afecţiuni.

Normalizarea circulaţiei sangvine în organul sau zona afectată este extrem de importantă deoarece sângele transportă substanţe de asimilaţie, dezasimilaţie şi apărare, o bună circulaţie sangvină ducând la accelerarea vindecării şi reconstituirii ţesuturilor şi organelor lezate.

Reflexoterapia poate fi utilizată atât în scop terapeutic cât şi profilactic, fiind eficientă atunci când este folosită holistic, pentru tratarea întregului organism şi nu numai pentru anumite afecţiuni. În acest mod ea îmbunătăţeşte toate funcţiile organismului ce stimulează procesul natural de vindecare,   făcând-ul mai rapid şi mai eficient, cunoscut fiind faptul că reflexoterapia nu tratează simptomatologia afecţiunilor, ci cauzele apariţiei lor.

Reacţii posibile în urma şedinţei de reflexoterapie:

  • efectul cel mai des întâlnit este o relaxare totală, pacienţii descriind o senzaţie de descărcare, uşurare, în special la nivelul picioarelor;
  • stări de frig, somn, datorită relaxării, sau o transpiraţie excesivă, cauzată de emoţii;
  • pe măsură ce sunt eliminate reziduurile ar putea cauza variate reacţii cum ar fi:
    • somnolenţă, insomnie, migrene, transpiraţie cu miros specific, agitaţie;
    • iritabilitate, un gust rău în gură, prurit, ameţeală;
    • greaţă, micţiuni (urină cu miros şi culoare specifică) şi scaune mai frecvente, chiar diaree;
  • în cazul acestor reacţii se recomandă o pauză de una două zile în efectuarea terapiei şi hidratare corespunzătoare, pentru ca organismul să poată elimina toxinele;
  • de multe ori acest gen de reacţii pot apărea încă din timpul şedinţei, ceea ce nu este un fapt îngrijorător, ci doar o dovadă că pacientul reacţionează la terapie;
  • alte reacţii posibile:
    • creşterea în volum a varicelor deja existente;
    • inflamaţii articulare, datorate stazelor limfatice;
    • deschiderea ulcerelor varicoase la gambele cu tulburări cronice de circulaţie;
    • apariţia unor echimoze atunci când se presează insistent punctele corespunzătoare circulaţiei sangvine sau când la nivelul organismului există o tulburare privind asimilarea calciului;
    • dureri vii în organele corespondente datorită creşterii rapide a volumului sângelui care asigură funcţionarea acestora;
    • febră – dacă în corp există o infecţie latentă şi se stimulează formaţiunile limfatice.